Dincolo de fotbalistul talentat, excepțional, și antrenorul expert în promovări, Marin Barbu este un adevărat personaj, un tip spumos, direct, care spune lucrurilor pe nume, mai pe limbajul „sportului rege”. Are el un stil al lui, cu totul aparte, pitoresc.
Fotbalist, antrenor, arbitru și observator, conducător. Acesta a fost Mihai Ivăncescu, unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați fotbaliști ai Brașovului, care și-a legat mare parte din viață de gruparea fanion a județului, Steagul Roșu (ulterior, redenumită Fotbal Club Municipal și, mai apoi, Fotbal Club, pe scurt FC Brașov). În memoria sa, unul din cei doi băieți ai săi, Dragoș, organizează în fiecare an, începând din 2009, Cupa Mihai Ivăncescu, un turneu de fotbal pentru copii și juniori.
Brașov, sfârșitul toamnei. Sunt în biroul numărul 1 al Administrației de pe strada Nicopole, împreună cu Cristian Dobre (51 ani), comisar șef de Poliție, militar de carieră, cu pregătire juridică și noul conducător al unității. Pe vremuri, aici era biroul comandantului Clubului Sportiv Dinamo Brașov, structură de sine stătătoare, înființată la 20 septembrie 1949 și avându-l ca prim șef pe căpitanul de grăniceri Ștefan Ionescu, pasionat practicant al sporturilor de iarnă și participant cu „patrula militară a României” la Jocurile Olimpice de iarnă de la Saint Moritz, din Elveția (1948).
Nu numai că sună frumos, dar frumos ar fi să se mai întâmple și acest lucru într-o Românie normală, într-un Brașov mult mai aplecat către sport. Bineînțeles, sport reorganizat și așezat la realitățile zilelor noastre. Realități nu de la noi, ci de la alții, de unde avem și trebuie să luăm exemple. Dacă tot bate vântul dinspre Germania și Occident.
Fotbalist, antrenor, conducător, investitor, impresar și jurnalist. De curând și-a lansat cartea autobiografică, sub titlul „Fotbal în cârje”. A fost un fotbalist talentat și apreciat (FC Bihor, Steaua Bucureşti – un titlu și o Cupă câștigate cu cea care avea să devină „Regina Europei” la Sevilla, în 1986, Rapid Bucureşti, CS Târgovişte, Steaua Mizil). A antrenat (Rapid, la doar 32 de ani, i-a calificat pe „giuleșteni” în cupele europene după 18 ani), a înființat prima școală privată de fotbal din România (1995, Viitorul Oradea), a fost președintele Stelei.