Nu numai că sună frumos, dar frumos ar fi să se mai întâmple și acest lucru într-o Românie normală, într-un Brașov mult mai aplecat către sport. Bineînțeles, sport reorganizat și așezat la realitățile zilelor noastre. Realități nu de la noi, ci de la alții, de unde avem și trebuie să luăm exemple. Dacă tot bate vântul dinspre Germania și Occident.
Pentru că vorba unui cunoscut profesor de-al meu, uneori mentor: „Nu noi am inventat apa caldă. Nu trebuie să inventăm ceva, nu mai avem timp, am pierdut destul. Trebuie doar să luăm de la alții, cei mai avansați ca noi, să modelăm și să personalizăm pe ce avem noi, să optimizăm și să maximizăm proiectul la realitățile noastre, la ce avem noi”.
Tot la fel de adevărat, în trecut am avut și noi, românii, exemplele noastre, nu puține. Cu rezultatele lor, bine-cunoscute.
O dimineață de sâmbătă, amintiri de noiembrie
În această dimineață de sâmbătă, discuții, consultări și consultații despre atletism, infrastructura sportivă la Brașov, istoricul și evoluția „sportului de masă” în România (inclusiv despre vestitele și atât de folositoarele Daciade pentru sportul de performanță, educația și sănătatea românilor). Ei bine, printre acestea, am scris câteva rânduri pe Atlet Info, după ce am citit chiar de două ori una din poveștile așternute de Cătălin Oprișan, pe blogul său. O poveste legată de sport, de atletism, de România și istoria noastră, de educație și experiențe de viață, cu un personaj principal: generalul de brigadă Emil Pălăngeanu (foto stânga).
Cel care a militat, ca mulți alții, pentru „educația prin sport”. Școlile germană (Friedrich Ludwig Jahn – „Părintele gimnasticii”, își mai aduc aminte, oare, sașii brașoveni de el?) și suedeză (Per Henring Ling) și-au lăsat amprenta asupra evoluției și proiectelor sale ulterioare, pe care acesta și tovarășii săi, de arme și de fapte (fratele Nicolae sau Victor Bădulescu) le-au aplicat cu succes.
Primul club sportiv al românilor din Brașov
Într-adevăr, au fost vremuri când armata a contribuit la organizarea și dezvoltarea serioasă a educației fizice și a sportului în România, la educația și educarea tinerilor de atunci, încă din perioada interbelică. Când și la Brașov, datorită unor militari – vânători de munte, cu Vintilă Cristescu și Alexandru Ignătescu lideri, a fost înființat primul club sportiv al românilor: Colțea. În țară, exemple ca acestea au fost multe, inclusiv cel al amintitului general Emil Pălăngeanu, omorât de comuniști la Canal. (sursa foto: Casa Palatină)