note
Mihaela Peneș a fost și va rămâne, chiar și după trecerea în neființă, una din marile campioane ale atletismului românesc. Ea face parte din acea galerie selectă, de păstrat în ramă, a campioanelor olimpice, zece la număr, care au strălucit pentru România pe cea mai înaltă treaptă a competiției supreme a lumii.
La Bistrița, în Sala de tenis de masă „Gheorghe Bozga” cresc cei mai talentați jucători de tenis de masă din România. Este locul de unde s-au ridicat cei mai cunoscuți campioni ai noștri: Otilia Bădescu, Mihaela Șteff, Adrian Crișan și Bernadette Szöcs (foto), una dintre reprezentantele noastre la recentele Jocuri Olimpice de la Paris.
Baza Sportivă Olimpia din Brașov are o istorie cu totul și cu totul aparte, începută în anul 1880, odata cu înființarea, la 14 martie, a Asociației brașovene de patinaj (Kornstadter Eislauf-Verin/ KEV). Aici, la poalele Tampei, într-un decor de vis, mai întâi s-a practicat patinajul artistic (în 1895), apoi în secundar hocheiul, patinajul viteză și „alunecarea discurilor pe ghiață”, așa cum a consemnat gazetarul de sport, fost atlet în tinerețe, Alexandru Dincă, în lucrarea „Sportul brașovean pe spirala timpului” (2003).
Oltean get-beget, diplomatul Ștefan Andrei a reprezentat o figură aparte a regimului comunist din România de dinainte de 1990. „Stăpânul secretelor lui Ceaușescu” sau „Machiavelli”, cum Lavinia Bertea l-a numit în cartea la care au lucrat împreună, scrisă după o serie de interviuri, a fost protectorul din umbră al echipei de fotbal Universitatea Craiova.
Singurii reprezentanți ai României calificați la recentele Jocuri Olimpice de vară de la Paris au fost băieții de la polo pe apă, care merită toate felicitările și încurajările, pentru mai departe, în ciuda prestației modeste pe care au avut-o. Prin ei am revenit la competiția sportivă numărul 1 a lumii, după o pauză de 12 ani la această disciplină sportivă.
La doar 3 ani de la debutul în naționala României, Ion Zelenak a murit de tuberculoză, „sărac lipit, cu plămânii ciuruiți”, într-o „sărăcie odioasă”, după cum relata Em. Silvan în „Sportul Capitalei” (mai 1937). Ziariștii de sport au încercat o chetă publică pentru salvarea lui. Totuși, finalul a fost inevitabil.
Proprietarul Rapidului, Dan Șucu e liber să facă ce crede de cuviință cu banii lui, e firesc. Își cunoaște cel mai bine proiectul, investiția și așteptările. Suporterii giuleșteni sunt nemulțumiți și fierb, pe bună dreptate la rândul lor, după 15 meciuri oficiale consecutive (ultimele 10 din returul vechiului sezon + 5 din actuala stagiune) fără nicio victorie (!) pentru favoriții lor.
Ziua de ieri, 8 august a fost una aducătoare de bucurie pentru iubitorii atletismului, însă și de nostalgii triste, născute din aceeași eternă comparație, între ce am fost și ce am ajuns, sau suntem în prezent la atletism și la toate sporturile, în general.
Cele petrecute la prima noastră reprezentativă, după căderea cortinei peste Campionatul European de fotbal, s-au aliniat, neașteptat de bine, în sfera normalului. De fapt, am revenit la firesc, după ani și ani de tumult, de amară așteptare. În sfârșit, am intrat sub semnul încrederii.
Jocurile Olimpice de Vară, ediția a 33-a, ne oferă o premieră încă de la început. În Franța baronului Pierre de Coubertin, părintele Jocurilor moderne și fondatorul Comitetului Olimpic Internațional (CIO) se întâmplă să se desfășoare prima ceremonie de deschidere din istorie în afara stadionului olimpic!