Cele petrecute la prima noastră reprezentativă, după căderea cortinei peste Campionatul European de fotbal, s-au aliniat, neașteptat de bine, în sfera normalului. De fapt, am revenit la firesc, după ani și ani de tumult, de amară așteptare. În sfârșit, am intrat sub semnul încrederii.
De la plecarea lui Edi Iordănescu, mult prea hulit pe nemeritate, însă destul de râzgâiat, și refuzul cinstit al lui Gică Hagi, prea ancorat, cu sufletul, cu mintea și investițiile, cu tot, în problemele și proiectul Farul Constanța, până la înscăunarea meritată a magului „Il Luce”, la final de carieră.
Întoarcerea sa la cârma navei amiral a fotbalului românesc se produce după 38 de ani și este unanim salutată. N-am prea auzit voci potrivnice, n-am citit obișnuitele postări și comentarii din partea obișnuiților „Gigi-contra” în astfel de ocazii. Semn bun, deocamdată.
Faptul că în ciuda diferenței uriașe ce-i separă (vârstă, experiență profesională și de viață, palmares, cotă de piață), Mircea Lucescu s-a întâlnit cu mai tânăru-i predecesor, pentru a afla direct de la sursă toate dedesubturile naționalei de seniori, e o dovadă în plus că făcătorul de echipe nu lasă nimic la voia întâmplării și nu e dispus să se expună la capcane inutile. Pentru că e recunoscut pentru perfecționismul ce-l practică cu obstinație, până-n cel mai mic detaliu.
Prieteni de-o viață, reputatul Ovidiu Ioanițoaia analizează într-un editorial pentru Gazeta Sporturilor riscurile pe care inventatorul „Bresciei romena” (1991-1996) – o tempora, o mores! -, și le-a asumat preluând conducerea „tricolorilor”, cu obiectivul declarat calificarea la Campionatului Mondial, un turneu organizat într-un format inediat, pe întregul continent nord-american (Statele Unite ale Americii, Mexic, Canada), în perioada 11 iunie – 19 iulie 2026. (Credit foto: FRF)