Categories
Note

Tokyo 2021. Obiectivul tenisului e realist, al COSR, mai vedem.

George Cosac, fostul tenismen, antrenor și șef de la Dinamo Brașov, ocupă în prezent funcția de vicepreședinte al Federației Române de Tenis (FRT), într-o perioadă productivă din punct de vedere al rezultatelor și performanțelor, al imaginii și impactului în rândul iubitorilor de sport din România (Halep-Mania e de mult la un alt nivel, cel internațional), dar complicată din pricina problemelor din justiție pe care le are organizația noastră națională a „sportului alb”.

Treceam în revistă știrile și articolele sportive ale dimineții, când mi-a atras atenția materialul publicat de agenția națională de presă, Agerpres, ca de final de an, cu „vicele” FRT. Din toate cele spuse de el, mi-a atras atenția, în mod pozitiv, gândurile îndrăznețe, dar întemeiate, pe care tenisul românesc le are legat de Jocurile Olimpice de la Tokyo, ediția amânată pentru anul viitor (23 iulie-8 august 2021) din cauza pandemiei.

„La Jocurile Olimpice avem ca şi obiectiv cel puţin o medalie. Visul de a obţine trei medalii este destul de îndrăzneţ, însă este argumentat în parte. Pentru că Simona Halep are şanse mari la titlul olimpic la simplu, apoi Horia Tecău şi Florin Mergea au şanse mari la dublu. De asemenea, la dublu mixt se poate obţine o medalie indiferent cum vor fi făcute echipele, precum şi la dublu feminin. Însă, aşa cum spunea şi preşedintele Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, federaţiile şi-au asumat undeva la 15 medalii la Tokyo, însă realist vorbind dacă vor fi undeva la 6-7 medalii pentru România va fi o performanţă”, a afirmat George Cosac.

Ce bine ar fi să ne iasă socotelile. Și la tenis, și la celalte sporturi.

Singura întrebare pe care mi-o pun acum, știind cam cum stau lucrurile în sportul nostru cel de toate zilele, e simplă, însă complexă, în egală măsură: merită România să câștige cele 15 medalii olimpice pe care COSR și le-a propus? Mă cam îndoiesc, uitându-ne la infrastructură, la sportul școlar și sportul de masă, la ceea ce se întâmplă în sporturile așa-zis profesioniste (recenta contraperformanță de la „Europenele” de handbal – încă o dovadă) și la sportul de performanță, în general, la mentalități și concepții, la proiecte și șanse de reorganizare realiste, la implicarea autorităților locale și centrale, la „și altele” la care apare mereu Sportul (plus Tineretul) pe agenda de priorități a puterilor politice de ieri și de azi, sperăm că nu și de mâine. Poate greșesc, dar nu cred. Vorbim după Tokyo.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *