Invitat ieri, în „Vinerea Mare”, de Mihai Bobonete la podcastul „DA BRAVO!”, părintele Constantin Necula și-a adus aminte cu plăcere de momentele când, adolescent fiind, făcea parte din galeria echipei de fotbal simbol a Brașovului. Steagul o știm cu toții, pe atunci era FCM Brașov.
A jucat handbal și a fost portar la fotbal
Preotul Constantin-Valer Necula s-a născut la 19 iulie 1970, la Brașov, fiind absolvent al Colegiului de Științe ale Naturii „Emil Racoviță” (1989).
A practicat două discipline sportive: fotbal și handbal. „Mi-a plăcut să fiu portar la fotbal. Știi de ce? Să iau eu toate înjurăturile! Îi scoteam pe colegii mei. Portarii sunt întotdeauna, din nefericire, nevinovați. Dar ei salvează meciul, de cele mai multe ori”, i s-a confestat gazdei.
De ce ține cu Liverpool?
Este un fan declarat al grupării engleze Liverpool. „Pentru imnul ei și pentru Klop (n.r. – antrenorul Jürgen Klopp), pentru ce a făcut din echipa aia”, motivează. „Fi-miu e doctor în Liverpool”, adaugă.
Amintiri cu Lăcătuș, Mandoca, Văidean…
„Am iubit fotbalul așa cum mi l-au prezentat Divizia B și Divizia A în vremea copilăriei mele. Acum suntem departe… La un meci al Rapidului, erau anii când Lăcătuș mai era încă la Brașov, era cu un an înaintea de a pleca spre Steaua”, și-a început una din povești. „«Fiara»!”, intervine șugubăț Bobonete. „Da, «Fiara»! Dar un prieten foarte bun, să știi, e un om de mare calitate”, continuă prelatul.
„Eu am crescut cu el, cu Mandoca, cu Văidean, cu Stângaciu, între blocuri, acolo… Oameni de mult bun simț. Trecuseră peste ei campionate și ei tot ziceau «Sărut mâna!» doamnelor, în continuare, acolo unde au crescut. Nu au uitat niciodată de unde au pleca! Asta e o chestie faină”, se destăinuie mai departe.
Cea mai frumoasă lecție de demnitate sportivă
Necula: „La un moment dat, Miliția îi scoate afară pe cei de la galeria Rapidului. Noi eram în galerie (n.r. – a Brașovului), aveam steag și noi i-am strecurat înapoi, prin gard. Cred că trebuia un 1-1 ca să scape amândouă echipele (n.r.- de retrogradare) și era 1-0 pentru Steagu. La un moment dat, în repriza a doua, galeria Brașovului era un rând de brașoveni, un rând de rapidiști. Practic, în galeria Brașovului un rând striga «Steagu», apoi un rând «Rapid», și tot așa… A fost cea mai frumoasă lecție de demnitate sportivă pe care am primit-o”.
Bobonete: „Până la urmă ce s-a întâmplat?”.
Necula: „S-a întors Lăcătuș la o pasă cu spatele și… a fost 1-1. Ca să știi: fotbalul îl fac fotbaliștii, nu șefii de club! Și că se dădeau șpăgi – noi știam că-i așa. Când venea o echipă de arbitri, nu spun care, că nu-i frumos, care o înlocuia pe alta, tata zicea: «Hai acasă, că se termină 2-1 pentru ei și plecam»”.
A alergat pentru proiecte sociale la Sibiu
Mai face sport părintele Necula? „Am fost maratonist (n.r. – alergător în curse de alergare pe șosea, mai corect zis), trei ani la rând, pentru trei proiecte la Sibiu. O dată nu mi-a ieșit, că eram proaspăt operat, dar de două ori chiar m-am bucurat. Să alerg cincii mii de metri, la 50 de ani, totuși…. Din 589 de participanți eu am fost al 587-lea, deci nu chiar ultimul (n.r. – zâmbește satisfăcut). Și dacă aș fi fost ultimul, tot m-aș fi bucurat. Pentru că mă opream și se bucura lumea, se prindea că-i părintele. «Hai părinte!». Oamenii au înțeles pentru ce alerg și pentru mine lucrul acesta a fost cel mai important. Am alergat pentru bibliotecile copiilor săraci a două din localitățile județului Sibiu. Vreau ca oricât ar fi de sărac, un copil să aibă în mână o carte bună”, s-a mai destăinuit cel care, în prezent, este unul din cei mai buni promotori ai credinței și religiei ortodoxe din România.
Dacă a mai jucat fotbal? „Mi-e frică să nu fiu cotonogit în ultima vreme și fără minge”, a răspuns cu subînțeles.