Gata și cu ultimele emoții legate de Cupa Mondială de fotbal din SUA, Canada și Mexic, ce va debuta pe 11 iunie, într-un format cu 48 de echipe, împărțite în 12 grupe. Noi stăm acasă și bifăm, astfel, a 3-a neparticipare la întrecerea supremă a „sportului rege”. Însă șocul ultimelor meciuri l-a resimțit Italia, care a fost eliminată de Bosnia și urmărește pentru a 2-a oară CM din fața televizorului. Marea Italie, de 4 ori campioană a lumii, ultima dată în 2006, stă acasă. Un adevărat cutremur la Roma!
Încolțit din toate părțile de politicienii din Peninsulă, inclusiv de premierul Georgia Meloni, președintele federației italiene Gabriele Gravina a abdicat. Nici prietenia cu bossul UEFA, Aleksander Čeferin și presiunile acestuia nu l-au salvat de la demisie pe Gravina, cel care este prim-vicepreședinte al forului european. Rând pe rând, fiecare și-a plătit prețul eșecului național: Gianluigi Buffon (șeful delegației echipei naționale) și selecționarul Gennaro Gattuso. Asta s-a întâmplat în Italia. Uite că acolo nu funcționează mult trâmbițata imixtiune a politicului în sport.
La noi, în România, președintele federației, Răzvan Burleanu (foto) tace mâlc, după a treia ratare a prezenței la Cupa Mondială. Editorialul lui Alin Buzărin e edificator. Dinspre politicienii noștri, nimic. Ei se înghesuie la poze, când e de bine și de zâmbit, de mimat bucuria și spiritul național, unitatea românescă. La victorie e sărbătoare, la înmormântare nu vine nimeni. C-așa-i jocul pe la noi, vorba cântecului. Mi-e dor de Adrian Păunescu și Corneliu Vadim Tudor. Zgomot-galerie George Simion, naționaliștii, suvernaiștii, nimic nici ei. Pesemne că fiind Postul Paștelui țin post cu „mucles”.
În schimb, caraghioasa federație de la București mimează un simulacru de concurs, ținut de măria sa, Comisia tehnică, pentru găsirea unui nou selecționer, în locul mult prea încercatului Lucescu senior, să-i de Ăl de sus sănătate. De câteva săptămâni se știe că Hagi îi va succeda legendarului „Il Luce”. Păi și atunci de ce această bătaie de joc, vorba lui Barasab Panduru?
O făcătură, o cusătură de mântuială cu ață albă, o treabă cu totul penibilă. Când președintele Răzvan Burleanu stă pitit și aghiotantul Stoichiță ia cuvântul, anunțând viitorul „câștigător al postului de selecționer”, e deja prea mult. Și pentru „Il grande” Hagi, care nu merita o asemenea intrare pe banca „tricolorilor”, și pentru toți cei nominalizați, probabil fără voia lor, în matrapazlâcul de la Casa Fotbalului.
Până la urmă, e o chestiune de bun-simț și de demnitate. În „Cetatea eternă” a Romei, italienii le demonstrează, pe când ăștia, cei aciuați în coșmelia de lângă Arena Națională, nu se căznesc nici măcar să le mimeze.