În podcast-ul „ISport” realizat de colegul Adrian Susanu la Radio România Brașov am stat la povești despre cel mai iubit fotbalist al brașovenilor, Nicolae Pescaru și despre situația în care se află în prezent fotbalul de la poalele Tâmpei.
În studioul de la Modarom am făcut echipă cu Adrian Toth, autorul celor două volume „Primțul braşovean al sportului rege” și Alexandru Frumosu, unicul nepot, după fiica Lara, al regretatului Pescaru.
„Cu Nicolae Pescaru am avut o relație deosebită. Acest proiect a pornit când el era activ, antrenor la echipa FC Braşov, în ultimii ani din carieră. Am discutat cu dânsul despre ce am de gând să fac și în mare parte a fost de acord. Din nefericire, starea de sănătate a dânsului s-a agravat și nu a mai apucat să vadă proiectul finalizat.
Ultima întâlnire pe care am avut-o împreună a fost în autobuz, în 50. A fost un fel de rămas bun. Îi schițasem ce vroiam să prind în carte, i-am prezentat și el mi-a zis: «Ai stat atât timp pe lângă mine, sunt convins că știi ce trebuie să scri în carte». A fost ultima noastră întâlnire”, a declarat autorul Enciclopediei fotbalului „stegar”, Adrian Toth.
La rândul său, fost jucător la recent dispăruta FC Brașov Steagul Renaște, Alex a povestit: „Cartea este, poate, cel mai frumos omagiu care i se putea aduce lui Nicolae Pescaru. Din păcate, din punct de vedere fotbalistic, Braşovul e mort de ani de zile și tinerele generații, cei de vârsta mea, mai mari sau mai mici, nu mai au contact cu legendele celui mai mare club brașovean de fotbal. Trăiesc din ce văd la televizor și prin alte orașe.
Cartea e mai mult decât o amintire. Prin ea am revăzut cum era omul Nicolae Pescaru și tot ce a reprezentat pentru noi ca familie. De când sunt copil am crescut alături de el și mi-a insuflat această pasiune pentru fotbal. Am rămas plăcut surprins de ce a ieșit la final chiar și după o simplă răsfoire.
Am început fotbalul la 8 ani. Tot timpul Nicolae Pescaru nu a vrut să am un tratament preferențial pentru că sunt nepotul lui. La rândul meu, și eu am preferat să îmi câștig locul în echipele pe la care am jucat prin propriile forțe. Mai mult decât fotbalul, bunicul m-a învățat să fiu om. M-a învățat generozitatea, amabilitatea, cum să fiu un om bun, un om de viitor. La asta m-a ajutat cel mai mult. Cum era el, așa a vrut să fiu și eu. Mi-a insuflat spiritul «stegar» de mic, drept dovadă, cu excepția unui sezon petrecut la Sepsi OSK, majoritatea timpului am petrecut-o la Braşov.
După moartea sa am un singur regret, că n-a apucat să mă vadă jucând la un nivel mai înalt şi crescând ca om. La momentul decesului aveam abia 14 ani împliniți”.
Cei care își doresc în colecție cele două volume despre Nicolae Pescaru, publicate la Editura Foton prin grija și susținerea Asociației Culturale „Aurel A. Mureșianu”, îl pot contacta direct pe autor, prin e-mail: adriantoth60@yahoo.com.