Servus! Un banal salut, foarte des întâlnit în Transilvania din timpuri vechi, utilizat indiferent de vârstă. Doar că originea cuvântului are o legătură strânsă cu statutul social al persoanei care îl adresează în raport cu cea căruia îi este adresat. Și nu a apărut în vechiul Imperiu Austro-Ungar, cum probabil mulți cred, ca și mine până acum, ci în latinitate!
O scurtă istorie a „Servusului!” e făcută de un brașovean la origini, Ioan-Aurel Pop, profesor universitar și fost rector al Universității „Babeș-Bolyai” de la Cluj, membru titular și președinte al Academiei Române (2018-2026).
A fost șagunist și șef de promoție (1973-1974), în aceeași generație și chiar coleg de clasă (a XII-a C, diriginte prof. Arbănaș Tamara) cu părintele Pro TV-ului, Adrian Sârbu. (Credit foto: Mitropolia Clujului, Maramureșului și Sălajului)