„Maradona al Brașovului” – așa l-au numit înaintașii mei într-ale gazetăriei sportive pe Marin Barbu, sărbătoritul zilei de astăzi.
Cu el am crescut și m-am bucurat, ani la rând, de frumusețea fotbalului și rafinamentul execuțiilor sale, de driblingul lui. Când pe Tineretului sau Municipal FCM Braşov avea lovitură liberă din preajma careului și „Magiun” fixa apăsat și tacticos coțofana pe gazon, simțeam cum golul plutește, se apropie, era doar o chestiune de timp, de câteva momente până să cadă. Un amestec de ușurare, anticipare și rămăşag: gata, e gol, trebuie să fie gol, o rezolvă Barbu, doar e specialitatea lui! Ce goluri, câte goluri, câte şuturi n-au ajuns la „păianjen” sau au scuturat plasele porților adverse. „Barbu, Barbu!” luau foc tribunele, bucurie generală.
Fără doar și poate, a fost unul dintre cei mai iubiți și spectaculoși fotbaliști ai „Steagului” din anii ’80-’90. Și clar, a fost preferatul meu. Recunosc! Lângă Neluțu Mandoca și Gelu Moldovan, toții trei coechipieri într-o echipă de poveste, de neuitat, alături de care și cu care, repet, am crescut.
Ofensiv, mingicar, tare pe picioare în ciuda fizicului de buzunar, rău când trebuia, un jucător cum rar vedem astăzi în Liga 1. Nu degeaba în ucenicia făcută la Steaua București a fost botezat „Magiun”. Mingea se lipea de el ca și cum i-ar fi fost unsă cu marmeladă, cu magiun. Şi pornea mai departe asemeni unui trasor, după o pendulare energică și un contact scurt cu gheata magică, pe o traiectorie ca de lunetist, cu destinație precisă și de cele mai mule ori fatală pentru adversari. La unghiuri, efecte și și geometria fotbalului a fost doctor profesor inginer. Argentinienii îl aveau pe „El Pibe D’Oro” Maradona, noi, brașovenii îl aveam pe „Magiun” Barbu al nostru.
La fel de mult mi-a plăcut mai târziu, când a trecut în tagma antrenorilor, ca tehnician fiind același argint viu pe margine, la fel cum a fost ca jucător. Hâtru și mereu pus pe caterincă, adept al disciplinei de fier și pregătirii spartane, un regizor al jocului ofensiv, dinamic în care a combinat tactica, tehnica și calitățile băieților din teren cu inspirația pedagogului școlit la firul ierbii, la cursurile de zi.
Mic, mic, dar avea palmă grea când vreun elev îi ieșea din vorbă sau îl călca pe bombeu. Doamne, ce mai era la gura lui! Din perioada petrecută la Precizia Săcele, îmi aduc aminte de un meci acasă. Tensiune la pauză, parcă era scor egal, iar un jucător de-ai săi şi-a permis să-l admonesteze pe tușierul Nicolae Grigorescu, din Timișoara, un nume greu pe atunci în arbitraj. Nici nu a realizat bietul de el, mijlocașul în cauză, cum auzindu-l, nea Marin l-a prins iute din urmă și jap-jap, cu două palme zdravene peste ceafă, l-a expediat direct… în vestiar!
Nu degeaba s-a afirmat că „Nimeni nu e profet în țara lui”. Dovada trăind-o personajul nostru în sezonul 1997-1998, când FC Brașov condus de Neluțu Mandoca și regretatul Iosif Kovacs și antrenat de Marin Barbu, în partea a doua a sezonului, a ratat promovarea pe prima scenă, în dauna Astrei Ploiești și FC Onești, după acel neverosimil 0-4 cu Tractorul lui Paul Enache consemnat pe Stadionul Tineretului.
Vă mai aduceți aminte de fantasticul 5-4 obținut de Foresta Fălticeni în Ștefan cel Mare, cu mult mai galonata Dinamo, după o revenire ireală, de la 4-0 pentru echipa pregătită de Cornel Dinu? Un meci de povestit nepoților, ce ar trebui să apară în orice Abecedar al fotbalului.
Sincer și realist, Barbu ar fi meritat o șansă adevărată, un vot de încredere, să primească o dată pe mână formația Brașovului. Era cu totul şi cu totul îndreptățit. Într-adevăr, a existat o tentativă, în perioada patronatului lui Ioan Neculaie. Numai că o întârziere obiectivă la întâlnirea de bătut palma cu șeful de atunci i-a strâmbat destinul. Cum la fel de adevărat e și că mai aproape de zilele noastre, părerea mea, magicianul nostru s-a retras din luminile rampei acasă la Bixad (județul Covasna) mult prea repede. Sau cine știe?, poate o călca pe urmele profesorului său, Florin Halagian, de la FC Olt Scornicești, care și la 70 de ani dirija Gloria Bistrița cu aceeași energie ca în vremurile bune.
Astăzi, 27 septembrie, e ziua lui de naștere a lui Marin Barbu, împlinește 67 de ani. Aprecieri și același gânduri bune, nea Marin! La mulți ani cu sănătate și noroc!