A fost idolul multor generații, din lumea-ntreagă. Copiii l-au admirat, femeile l-au divinizat, bărbații l-au apreciat, au încercat să-l copieze sau l-au invidiat. Vă mai aduceți aminte de vestitele cojoace „Alain Delon” din perioada comunismului, produse în România, la fabrica „Vidra”din Orăștie, județul Hunedoara? Succesul lor a depășit granițele țării, inclusiv până-n marile capitale ale modei, Paris și Roma, sau Moscova mult mai apropiată Bucureștiului acelor vremuri. Ce bărbat nu avea în garderobă și nu purta un „Alain Delon” nu era în trend cu moda – cam așa stăteau lucrurile.
Sigur, despre renumitul actor și regizor francez, Alain Fabien Maurice Marcel Delon (n. 8 noiembrie 1935 – d. 18 august 2024) au curs și vor mai curge multe rânduri, viața sa de film fiind întoarsă pe toate fețele acum, la trecerea în neființă, așa cum se întâmplă în cazul marilor megastaruri internaționale, care au marcat istoria, cu asemenea prilejuri. Însă altceva vreau să subliniez. Pe scurt: Delon și sportul.
În discuția de ieri dimineață, de la obișnuita cafea de duminică de pe colț, de la Urban Cafe, mi s-a atras atenția la aflarea veștii, la cald, a dispariției interpretului legendarului „El Zorro”, spadasinul. „Știi că eu m-am apucat de scrimă văzându-l în film pe Zorro?”, îmi mărturisește vechiul prieten din școala generală. Touche, mon ami! Oare câte generații de copii n-au făcut la fel, fermecați de povestea și personajul mascat creat de scriitorul Johnston McCulley. Într-adevăr, pentru faptul că de-a lungul timpului a fost un idol pentru mulți dintre urmașii lui d’Artagnan (de asemenea, francez!) și, în special, spadasini, scrima trebuie să-i facă o ultimă reverență.
La fel de bine, și boxul are o datorie morală față de „Rocco” din filmul lui Luchino Visconti. După rolul de atunci, din „Rocco şi fraţii săi”, Delon a rămas în decursul vieții un fan al „Artei pugilatului” și spectator fervent al galelor organizate acasă la el, în Franța, împreună cu alți actori de marcă, conaționalul Jean-Paul Belmondo (n. 9 aprilie 1933 – d. 6 septembrie 2021) și italo-francezul Lino Ventura (n. 14 iulie 1919 – d. 22 octombrie 1987), protagoniști aduși deseori în casele noastre de producțiile rulate la Telecinemateca postului public (TVR), în fiecare marți seara.
A fost suporter înfocat al motorsportului și susținător al pilotului de Formula 1, tizul său, campion mondial 4 ani la rând (1987-2001), Alain Prost și al Scuderiei Ferrari, echipă ajunsă pe mâna unui alt conațional, Jean Todt. Era un obișnuit al marilor evenimente sportive ale Hexagonului: turneul de tenis de la Roland-Garros, Turul ciclist al Franţei, cursa automobilistică de 24 de ore de la Le Mans sau întrecerile găzduite de hipodromurile din „Țara cocoșului galic”. Ba chiar a fost și comentator sportiv, cu multe ocazii, sau sponsor generos.
Alain Delon a fost un prieten adevărat al sportului, iar ieșirea sa din scena vieții, la doar câteva zile după căderea cortinei peste Jocurile Olimpice franceze, e un capăt de drum simbolic, o coincidență fericită dacă vreți, a acestei strânse relații.